Exilul și împărăția - Albert Camus

Exilul și împărăția (L'Exil et le royaume, 1957) este o colecție de șase nuvele scrise de Albert Camus, în care explorează teme esențiale ale filosofiei sale existențialiste și ale absurdului. Fiecare nuvelă prezintă personaje care se confruntă cu izolarea, exilul interior și căutarea unui sens într-o lume indiferentă.

1. "Femeia infidelă" – O femeie din Algeria își descoperă, pentru prima dată, un sentiment de libertate și înstrăinare în fața peisajului deșertic.
2. "Renegatul" – Un misionar francez este capturat de un trib african și trăiește un exil spiritual și fizic, devenind obsedat de violență și fanatism.
3. "Marele Vestiar" – Prezintă conflictul dintre două viziuni asupra lumii: cea a unui muncitor onest și cea a unui artist corupt.
4. "Iona din pescărie" – Un artist metalurgist își dă seama că a pierdut orice legătură autentică cu munca și cu ceilalți.
5. "Piatra care crește" – Un inginer francez trăiește în Brazilia și se luptă cu sentimentul de apartenență și acceptare într-o cultură străină.
6. "Ospetele" – Poate cea mai celebră dintre nuvele, descrie povestea unui învățător francez care trebuie să decidă soarta unui prizonier arab, punând sub semnul întrebării ideea de libertate și moralitate.